Busuiocul "Genovese Basil", DOP, Italia este una dintre cele mai aromate legume.
In cultura se utilizeaza soiuri si varietati selectionate cu anumite caracteristici vegetale: inaltime medie, densitate medie, forma medie spre mare, si cu o densitate medie a frunzisului, etc. Culturile sunt amplasate atat in camp cat si in sere. Cele din sera se cultiva pe tot parcursul anului. Busuiocul se comercializeaza sub forma de buchete alcatuite din 3 - 10 plante. Pachetele sunt formate din 10 asemenea buchete. Busuiocul a fost introdus in Italia de catre romani care credeau in proprietatile vindecatoare ale plantei. Busuiocul "Genovese Basil" se caracterizeaza printr-un gust si un parfum care il distinge de produsele similare.
El este un condiment apreciat in bucataria italieneasca. Frunzele acestei plante sunt folosite proaspete pentru a da o savoare aparte mancarurilor. Busuiocul este o sursa importanta de fier, calciu si vitamina A, continand si vitamina B 6, magneziu si potasiu. Mancarurile sau alimentele care primesc un gust mai bun datorita aromei de busuioc sunt: rosiile; garniturile pentru legume sau pui; puiul fript, sosurile cu maioneza pentru peste, gemurile de capsuni, zmeura sau prune. De cele mai multe ori, busuiocul se foloseste in cinele pregatite indelung, care necesita un plus de culoare, de prospetime si de aroma sau pentru sosul pesto.
Pentru italieni sos pesto inseamna neaparat sosul de baza, care se serveste la paste. In acelasi timp acest sos pesto este considerat unul din cele mai ivechi sosuri pe baza de ulei de masline. La originea lui se afla un sos preparat din usturoi si un condiment (numit garum) obtinut din plante aromatice. In prezent, reteta clasica de sos pesto contine: frunze de busuioc, usturoi, alune, ulei de masline si branza Parmigiano Reggiano. Regiunea Liguria, din Italia, a devenit faimoasa pentru metoda in care se pregateste acest sos. Frunzele de busuioc nu trebuie sa aiba mai mult de 2 luni, se macina manual, printr-o metoda care sa le intensifice parfumul.