Produs IGP din Franta

Grup:

  • Denumire: Syndicat du petit epeautre de Haute-Provence
  • Adresa: Quartier Aumage
  • F-26560 Mevouillon
  • Tel. (33) 475 28 51 86
  • Fax (33) 475 28 51 86
  • E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
  • Componenta: Producatori/prelucraători ( X ) Alte categorii ( )

 

Tipul produsului:

  • Clasa 1.6: Fructe, legume si cereale proaspete sau prelucrate.

 

Descriere:

Alacul mic (Triticum monococcum) este o cereala paioasa din familia gramineelor, caracterizata prin spice plate cu barbita si două randuri de boabe. Boabele cu coaja, fara santulet, trebuie decorticate (si eventual albite) inainte de consum. Boabele albite sunt boabe decorticate care au trecut printr-o etapa suplimentara de cojire. S-au stabilit o serie de cerinte de calitate.

Ponderea totala a elementelor care nu sunt cereale de baza de calitate ireprosabila este de maximum 5 %, din care: 2 % boabe sparte, 1,5 % impuritati sub forma de boabe (boabe oparite, de alte specii, atacate de daunatori, decolorate, incinse, seci), 1 % boabe incoltite, 0,5 % impuritati diverse (boabe de alte feluri, boabe stricate sau cariate, coji, ergoturi, insecte moarte sau fragmente de insecte).

Greutatea specifica minima este de 77 kg/hl.

Umiditatea in stare bruta a boabelor nu trebuie sa depaseasca 14 %.

Continutul de proteine in stare decorticata trebuie sa fie de peste 10,5 %.

„Petit Epeautre de Haute Provence” se poate comercializa In pungi de 500 g sau 1 kg ori In saci de 3, 5, 10 sau 25 kg.

Termenul de valabilitate este de 18 luni de la data decorticarii.

 

Aria geografica:

Zona IGP (productia de boabe si seminte si decorticarea) cuprinde 235 de comune (sau parti de comune) situate la peste 400 m altitudine si raspandite in patru departamente (Alpes de Haute Provence, Hautes Alpes, Drome si Vaucluse) din sud-estul Frantei.

 

Dovada originii:

In fiecare exploatatie, parcelele sunt localizate pe baza unui plan parcelar extras din registrul exploatatiei. Provenienta semintelor se verifica pe baza facturilor de achizitie.

Cantitatile recoltate de pe fiecare parcela se inregistreaza pe fisele de cultura din registrul exploatatiei.

Fiecare lot de productie si/sau depozitare este identificat pe unitatile de depozitare prin fise de identificare a loturilor. Fisele indica, de asemenea, cantitatile recoltate si decorticate, precum si codul personal al lucratorului care a efectuat decorticarea si data decorticarii. Fiecare etapa de decorticare, macinare si ambalare face obiectul unei contabilitati aparte si a unei fise de urmarire a loturilor. Ansamblul acestor elemente asigura trasabilitatea produsului de la semanarea parcelei pana la vanzarea catre consumator.

 

Metoda de obtinere:

Alacul mic cu IGP se cultiva in zona geografica de productie din Haute Provence, la altitudini de peste 400 metri.

Cultivarea se bazeaza pe un mod de productie traditional:

  • se practica rotatia culturilor;
  • se utilizeaza seminte provenite din aria geografica respectiva,
  • se seamana vara si toamna,
  • iar folosirea produselor chimice de sinteza este interzisa.
  • Fertilizarea este limitata la maximum 60 kg s.a./ha azot, 60 kg/ha potasiu si 60 kg/hs fosfor.

„Petit Epeautre de Haute Provence” beneficiaza de ploile din luna mai, care contribuie la cresterea boabelor. In iulie, vremea calda si uscata favorizeaza maturizarea sanatoasa, fara boli. Randamentul maxim este de 40 chintale de boabe nedecorticate la hectar.

Odata recoltat, alacul mic, acoperit inca de coaja, se depoziteaza in aceeasi zona geografica pana la decorticare.

Decorticarea este o etapă prealabila indispensabila pentru orice utilizare culinara sau in morarit. Operatiunea se executa de catre lucratori din zona geografica respectiva si consta in separarea boabelor de coji. Decorticarea cere o adevarata tehnica, necesitand un efort sustinut, precum si unelte adecvate. Boabele nu trebuie sa fie nici deteriorate nici prost decorticate, ceea ce presupune o deosebita dexteritate din partea lucratorului. Diferitele etape de triere si decorticare permit obtinerea unor boabe lungi de 5-10 mm si cu grosimea de minimum 1,5 mm. Intervalul autorizat dintre recoltare si decorticare este de maximum 2 ani. Boabele decorticate pot fi albite (reducerea timpului de preparare).

 

Legatura:

Zona geografica la care se refera denumirea „Petit Epeautre de Haute Provence” constituie o unitate omogena cu clima mediteraneana, caracterizata in primul rand prin altitudinea sa care modereaza excesele climei. Verile secetoase sunt urmate de temperaturi foarte scazute iarna.

„Petit Epeautre de Haute Provence” este adaptat acestei clime aspre, caracteristice zonei, intrucat se seamana timpuriu, ceea ce permite plantei sa suporte asprimea iernii. Ploile tarzii din luna mai, prea tarzii pentru graul si orzul de iarna, care se seamana cu o luna mai devreme, favorizeaza, in schimb, calitatea boabelor de „Petit Epeautre”. In iulie, vremea calda si uscata favorizeaza maturizarea sanatoasa, fara boli.

Subsolul regiunii este format din calcar de tip carstic, datand din Tertiar, cu numeroase falii. „Petit Epeautre de Haute Provence” permite valorificarea celor mai sarace soluri (denumite si „epeautrieres” — campuri de alac), pe care se mai cultiva si levantica.

Legatura dintre alacul mic si zona geografica in cauza este intarita de amplasarea aici a instalatiilor de prelucrare. Decorticarea se efectueaza in atelierele artizanale raspandite in zona. De-a lungul apelor, existau multe mori echipate cu pietre de moară care îndeplineau mai multe functii. Aceste mori, care produceau si faina, nu mai sunt astazi in functiune. Valorificand progresul tehnologic si tehnicile traditionale, decorticarea se face astazi cu unelte speciale, reglate in functie de loturi, care asigura un randament superior prin micsorarea cantitatii de boabe sparte in cursul acestei operatii si la triere. Calitatea boabelor decorticate este unul din principalele criterii de evaluare. Tehnica specifica acestei operatii consta in dozarea judicioasa a timpului alocat.

Din punct de vedere istoric, s-au descoperit urme de „Petit Epeautre” in cateva situri preistorice din Haute Provence. Ocupația romana a acestei „provincia” (de unde și denumirea ei actuală de „Provence”) a impins cultura de alac in asa-numitele saltus, zone situate mai adanc in interiorul continentului, „slab romanizate”. Dupa destramarea imperiului roman, regiunea a fost invadata de triburi nordice, care au provocat exodul populatiilor locale mai spre interior. Datorita rezistentei sale si usurintei de conservare, „Petit Epeautre” a contribuit la supravietuirea acestor populatii si a continuat sa fie semnalat in regiune de-a lungul intregii epoci medievale.

Actele administrative (1338), anchetele (1775), statisticile agricole (1804-1874) atesta prezenta sa in diferite locuri din Haute Provence.

Pe de alta parte, in Haute Provence, alacul mic face obiectul unei autentice traditii culinare larg recunoscute, in care figureaza specialitati ca „Formantee”, atestata din 1375, si renumitul „Grueu”, datand de la inceputul sec. al XVI-lea. Societatile de distributie si de prelucrare asociaza foarte adesea alacul mic cu Haute Provence, intrucat este vorba de un produs specific zonei. Haute Provence este recunoscuta ca zona de productie ancestrala a alacului mic.

In 2002, Conserveries de Haute Provence a castigat premiul intai la „Gout et avenir” (Gust si viitor), un concurs gastronomic desfasurat in Alpes de Haute Provence, cu un desert preparat din „Petit Epeautre”.

 

Etichetare:

Eticheta mentioneaza in mod obligatoriu denumirea de vanzare insotita de indicatia geografica protejata, codul de identificare a lotului de decorticare, greutatea neta, termenul de valabilitate, numele sau denumirea comerciala si adresa ambalatorului.