Rosiile Tomataki Santorinis din Grecia au fost inregistrate recent in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ca produs cu denumire de origine protejata (DOP).

Tomataki Santorinis reprezinta fructele proaspete ale unui ecotip local de Lycopersicon esculentum Mill., din familia Solanaceae, care este clasificat ca fiind o varietate de tomate mici, cu un ciclu de dezvoltare care dureaza in medie 80 pana la 90 de zile.

Tomataki Santorinis au forma rotunda, usor aplatizata [raportul dintre diametrul cel mai mic (polar) și diametrul cel mai mare (ecuatorial) se situeaza intre 0,65 și 0,85] si o greutate (in grame) cuprinsa intre 15 (minimum) si 27 (maximum). Fructul prezinta caneluri superficiale sau pronuntate, care sunt marcate in mod deosebit la baza plantelor (aproape de radacini). „Tomataki Santorinis” are culoare rosu-inchis, iar pulpa este tare, nefiind foarte zemoasa; fructul are multe seminte.

Aria geografica in care se produc „Tomataki Santorinis” cuprinde insulele grecesti Thira (Santorini), Thirasia, Palea Kameni, Nea Kameni, Aspro (Aspronisi), Christiani si Askania, situate in prefectura Cicladelor, in sudul Marii Egee. Cultivarea tomatelor a fost introdusa in mod sistematic in Santorini in momentul in care vanzarile de vinuri din Santorini in Rusia au scazut drastic, ca urmare a Revolutiei din octombrie, fapt ce a determinat scaderea veniturilor realizate din vanzarea vinurilor si aparitia necesitatii de a dezvolta culturi noi, mai profitabile. Astfel, conform unor mentiuni din ziarul local, in perioada 1919-1920 cultura tomatelor se raspandea in detrimentul vitei de vie, iar in 1922 veniturile din cultura tomatelor erau de cinci ori mai mari decat cele obtinute din viticultura.

Papamanolis a descris modul de cultivare a tomatelor (prin semanat direct) in toate regiunile in care exista piatra ponce si a precizat faptul ca productia totala de piure de tomate era de aproximativ 1300 de tone in 1928. In aceeasi perioada (1928-1929), profesorul Durazzo-Morosini a vizitat Santorini si a precizat ca se cultivau tomate in regiunile Pirgos si Thirasia si ca exista o fabrica de conserve de tomate la Mesa Gonia, în Messaria. In 1933, Danezis scria ca in Santorini industria tomatelor reprezenta una dintre cele doua surse principale de venit din sectorul agricol. In acel moment, tomatele se cultivau In Santorini de 50 de ani, o perioada de timp suficienta pentru adaptarea soiului la conditiile pedoclimatice, pentru dezvoltarea cunostintelor localnicilor si pentru ca avantajele comparative ale produsului final sa devina cunoscute.

Astazi, produsul este perceput de consumatori ca avand o calitate exceptionala, fapt confirmat de mentionarea sa frecventa pe internet, de conventiile care au avut loc si de gama de retete care utilizeaza tomatele Santorinis.