Cum am pierdut sanatatea perfecta din paradis ?



Pierderea autocontrolului – primul pacat

In Eden, Adam si Eva aveau o statura nobila si erau desavarsiti ca simetrie si frumusete. Erau fara pacat si cu o sanatate perfecta.

Ce contrast cu neamul omenesc de astazi! Frumusetea a disparut. Sanatatea perfecta este ceva necunoscut. Oriunde privim, vedem boala, diformitate si imbecilitate.

Am intrebat care este cauza acestei degenerari uimitoare si atentia mi-a fost indreptata inapoi, catre Eden. Eva cea frumoasa era ademenita de sarpe sa manance din fructul singurului pom din care Dumnezeu le interzisese sa manance si chiar sa se atinga de el, ca sa nu moara.

Eva avea totul pentru a fi fericita. Era inconjurata de fructe de toate felurile. Cu toate acestea, fructul pomului oprit ii parea mai vrednic de dorit decat fructele tuturor celorlalti pomi din gradina, din care putea manca dupa cum dorea.

Era necumpatata in dorintele ei. A mancat si, prin influenta ei, a mancat si sotul ei, iar blestemul s-a abatut asupra amandurora. Si pamantul a fost blestemat din cauza pacatului lor. Si, de la cadere, a existat necumpatare in aproape orice formă. Apetitul a stapanit peste ratiune.

Reprezentantii familiei omenesti au mers pe un drum al neascultarii si, asemenea Evei, au fost ademeniti de catre Satana sa nesocoteasca interdictiile pe care le-a dat Dumnezeu, placandu-le sa creada ca urmarile nu vor fi atat de infricosatoare pe cat li se daduse de inteles.

Neamul omenesc a incalcat legile sanatatii si a facut excese in aproape toate lucrurile. Boala a crescut constant. Cauza a fost urmata de efect.

In pustia ispitei, Hristos S-a confruntat cu ispitele majore care il asaltează pe om. Acolo, cu mainile goale, a dat piept cu dusmanul cel viclean si rafinat si l-a biruit. Prima mare ispita a fost asupra apetitului; a doua, incumetarea; a treia, dragostea de lume.
 

Satana a biruit milioane de oameni, ispitindu-i sa-si ingaduie poftele. Prin satisfacerea gustului, sistemul nervos se excita si puterea creierului slabeste, aducandu-l in imposibilitatea de a gandi cu calm sau rational. Mintea este dezechilibrata. Facultatile ei, nobile sunt pervertite pentru a sluji senzualitatii animalice, iar interesele ei sfinte, vesnice, nu sunt luate in seamă. Cand acest obiectiv este atins, Satana poate veni cu celelalte doua ispite principale si poate gasi cu usurinta acces. Numeroasele sale forme de ispite cresc din aceste trei puncte de capetenie.

Cel ce se lupta impotriva poftei, sa priveasca la Mantuitorul in pustia ispitei, sa-L vada in agonie pe cruce cand a strigat: „Mi-e sete”. El a suportat toate cate pot fi suportate si de noi. Biruinta Lui este biruinta noastra.

Intrucat primii nostri parinti au pierdut Edenul prin ingaduirea apetitului, singura noastra speranta de a recastiga Edenul este prin reprimarea hotarata a poftei si pasiunii. Abtinerea in alimentie si stapanirea tuturor pasiunilor vor pazi intelectul si vor aduce vigoare mintala si morala, facandu-i pe oameni in stare sa-si puna toate inclinatiile sub controlul puterilor superioare si sa discearna raul si binele, sacrul si profanul. Toti cei ce au o intelegere adevarata a sacrificiului pe care l-a facut Hristos, parasindu-Si caminul din Cer pentru a veni in aceasta lume ca sa-i poata arata omului, prin propria Sa viata, cum sa reziste ispitei, isi vor tagadui cu voiosie eul si vor alege sa fie partasi cu Hristos la suferintele Sale.

Prin apetit, Satana controleaza mintea si intreaga faptura. Mii de oameni care ar fi putut trai au coborat in mormant ca niste epave fizice, mintale si morale pentru ca si-au jertfit toate puterile in scopul satisfacerii apetitului. Necesitatea ca oamenii acestei generatii sa cheme in ajutorul lor puterea vointei, intarita de harul lui Dumnezeu, pentru a invinge ispitele lui Satana si a se impotrivi si celei mai mici ingaduinte a apetitului pervertit, este cu mult mai mare decat a fost cu mai multe generatii in urma. Insa cei din generatia de acum au mai putina putere de stapanire decat cei care au trait atunci.

Zidurile autocontrolului si ale autolimitării nu ar trebui sa fie slabite si demolate in nici o imprejurare. Pavel, apostolul neamurilor, spune: „Ma port aspru cu trupul meu, si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat” (1 Cor. 9,27).

Evalueazat-ti cu grija dieta. Studiaza de la cauza la efect. Cultiva stapanirea de sine. Tine pofta sub controlul ratiunii.

Nu impovara niciodata stomacul prin supraalimentare, dar sa nu te lipsesti de hrana nutritiva si gustoasa necesara pentru o buna sanatate.

Daca luati loc la masa cu altii, mancati cumpatat si numai hrana ce nu tulbura mintea. Mancati numai ceea ce este cel mai bun si plecati apoi cu simtamantul clar in fata cerului si neavand nici o mustrare de constiinta.

O viata curata si nobila, o viata de biruinta asupra apetitului si senzualitatii este posibila pentru oricine isi va uni vointa slaba si sovaitoare a omului, cu vointa atotputernica si neclintita a lui Dumnezeu.

 

 

Autor: ElenWhite

 



Cautare