Pietele taranesti din Occident


La mijlocul anilor '60 ai secolului trecut, micii mestesugari si fermieri din Germania, Franţa, Italia, Austria, Elvetia, Olanda, Belgia se luptau cu marile lanturi de magazine, cu un capital comercial care desfiinta piete si ridica mall-uri, cu administratia locala si nationala care ii penaliza pentru nerespectarea normelor de igiena si protectie a muncii, cu niste cumparatori comozi, care preferau sa mearga la supermarket si sa-si incarce caruciorul cu produse cu etichete stralucitoare.

Totusi, pietele taranesti nu au disparut in Occident. Oricine traieste in Europa de Vest, in America sau in Austria, stie ca sambata intre 6 dimineata si 2 dupa-amiaza poate sa mearga intr-o mica piata din centrul orasului sau in suburbii si sa cumpere de acolo produse proaspete, organice, naturale, cu certificate in regula , fabricate de obicei in zone limitrofe.

Exista liste cu aceste farmer's markets (piete de fermieri), pe zone, orase, tipuri de produse si asociatii ale fermierilor care se bat pentru a obtine spatii de vanzare in marile orase, care produc brosuri si fluturasi de promovare, care se asigura ca fermierii respecta regulile productiei naturale, organice, traditionale.

Asociatiile sunt finantate exclusiv de membri, rar vezi una capabila sa ia un grant de pe undeva pentru a face o anume actiune.

Micile oraşele, aproape rurale, pun la dispozitia fermierilor in ziua programata contra unei mici sume pe care o platesc toti cei care expun, piata centrala (de obicei, in fata bisericii). Asociatia distribuie locurile de vanzare si se asigura ca numai membrii asociatiei care respecta regulile pot sa vanda acolo. Asociatia deschide si inchide piata. A inchide piata inseamna ca fiecare expozant isi curata cu grija locul, strange gunoaiele si le pune la locurile destinate, spala trotuarul unde a stat, in asa fel incat la ora 4 dupa-amiaza nici macar nu poti crede ca acolo au fost zeci de expozanti si sute de cumparatori cu numai cateva ore inainte. Nu poti deveni membru al asociatiei daca nu locuiesti in zona, nu produci cu macar 30% componente achizitionate local si nu respecti regulile de igiena si productie. Intr-o saptamana ai macar sapte piete in zona. De exemplu, piata de luni se poate tine intr-o comuna si este specializata pe carne. Cea de marti din alta comuna poate fi specializata pe branzeturi, vinuri sau vegetale ori tot ce poate produce o mica ferma.

In Italia, aceste piete desfac 7% din productia totala de vegetale, produse lactate, carne, mic mobilier, vin si produse casnice, cam de 70 de miliarde de euro pe an. In Franta, 3-5% din populatie, aproape un milion de persoane, este ocupata cu productia si desfacerea acestor produse in pietele taranesti. In Marea Britanie, exista peste 5.000 de piete taranesti care desfac produse care reprezinta valoric cca.10% din PIB.

 


Cautare