Agricultura ecologica (termen similar cu agricultura organica sau biologica)  este o alternativa la practicarea obisnuita a agriculturii moderne, intensive, care cauta insa sa respecte "legile naturii", "legile vietii".

 

 Agricultura ecologica porneste de la conceptul ca: - solul este un organism viu; interventiile intr-un proces biologic au repercursiuni asupra intregului organism; unele interventi ale omului in procesle biologice din sol au efecte uneori pe o perioada lunga de timp; introducerea in ciclul biologic a unor substante chimice obtinute industrial, din care unele nici nu existau in natura (pesticide, erbicide) pot sa aiba efecte periculoase asupra vietuitoarelor, intrucat in natura nu existau la data  folosirii lor sistemele enzimatice specifice pentru degradarea lor; unele tehnici agricole traditionale cu caracter empiric nu sunt daunatoare pentru mediul inconjurator; tehnicile agricole moderne (chimizarea, mecanizarea, irigarea) constituie uneori interventi agresive.

 

Acest tip de agricultura il reprezinta agricultura ecologica, numita si agricultura biologica. In martie 2000, Comisia Europeana a creat un logotip referitor la agricultura biologica cu mentiunea”Agricultura biologică- Sistem de control CE” conceput sa fie  utilizat cu titlu benevol de catre producatori, dupa ce inspectia a demonstrat ca metodele de productie si produsele rezultate raspund conditiilor fixate de reglementariile UE.

 

Consumatorii care cumpara produse astfel marcate pot fi siguri ca: acestea contin cel putin 95% din ingrediente produse in cadrul agriculturii ecologice; satisfac regulile regimului de control oficial; poarta numele producatorului, procesatorului, vanzatorului sau numarul de cod al organismului de inspectie.

 

Agricultura ecologica se bazeaza pe urmatoarele principii specifice:

  • mentinerea si ameliorarea florei si faunei solului si a fertilitatii sale naturale, a stabilitatii si diversitatii acestuia pentru a preveni si combate tasarea si eroziunea lui, precum si hranirea plantelor in principal prin ecosistemul solului;
  • reducerea la minimum a utilizarii de resurse neregenerabile si materii prime din afara exploatatiilor;
  • reciclarea deseurilor si a produselor secundare de origine vegetala si animaliera, prin utilizarea lor ca materii prime in productia vegetala si animala;
  • respectarea echilibrului ecologic local sau regional in momentul adoptarii de decizii privind productia;
  • mentinerea sanatatii animalelor prin stimularea imunitatii lor naturale, precum si prin selectionarea raselor si a practicilor de crestere corespunzstoare;
  • mentinerea sanatatii plantelor prin masuri preventive, precum selectionarea speciilor si a varietatilor corespunzatoare, rezistente la daunatori si boli, rotatia corespunzatoare a culturilor, metode mecanice si fizice si protectia dusmanilor naturali ai daunatorilor;
  • practicarea productiei animaliere adaptate zonei si tipului de teren;
  • respectarea unui nivel inalt de bunastare a animalelor, respectand nevoile specifice ale speciilor;
  • realizarea de produse ecologice de origine animaliera provenite de la animale care au fost crescute in exploatatii ecologice de la nastere sau ecloziune si pe parcursul intregii vieti;
  • selectionarea raselor in functie de capacitatea animalelor de a se adapta la conditiile locale, vitalitatea si rezistenta acestora la boli si probleme de sanatate;
  • hranirea efectivelor de animale cu hrana ecologica alcatuita din ingrediente agricole produse ecologic si din substante naturale neagricole;
  • aplicarea unor practici de crestere a animalelor ce stimuleazs sistemul imunitar si intaresc apararea naturala impotriva bolilor si, in special, includerea de exercitii periodice si accesul la zone in aer liber si pasuni, dupa caz;
  • excluderea cresterii de animale poliploide obtinute in mod artificial;
  • in productia de acvacultura, mentinerea biodiversitatii ecosistemelor naturale acvatice, a unei sanatati permanente a mediului acvatic si a calitatii ecosistemului inconjurator, acvatic si terestru;
  • hranirea organismelor acvatice cu hrana provenita din exploatarea durabila a resurselor de pescuit, in conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea si exploatarea durabila a resurselor piscicole in conformitate cu politica comuna in domeniul pescuitului  sau cu hrana ecologica alcatuita din ingrediente agricole obtinute din agricultura ecologica si cu substante naturale neagricole.